Cele mai frumoase cascade din lume

Cele mai frumoase drumuri din lume

Computerul

Pornind din 1939, cand a fost fondata compania Hewlett Packard si parcurgand traseul evolutiei computerului pana in zilele noastre, descoperim o poveste interesanta, demna de istorisit.
La inceputurile sale, computerul avea dimensiuni impresionante, ocupand o incapere intreaga, iar astazi el incape in palma unui copil - relateazaWebnews.

Etapele evolutiei
Deceniu dupa deceniu, iata cateva din etapele care au marcat traseul inovator ce a condus la performantele tehnologice si aspectul computerului de azi:

1940 - apare primul computer, denumit pe scurt CNC (Complex Number Calculator), proiectat de catre cercetatorul american George Robert Stibitz si finalizat in cadrul Bell Telephone Laboratories;

1941 - apare noul Z3 computer/Bombe, construit de catre inginerul german Konrad Zuse si utilizat la decriptarea comunicatiilor militare naziste;

1942 - profesorul John Vincet Atanasoff, impreuna cu un absolvent al Iowa State College, pe numele sau Cliff Berry, au creat sistemul ABC (Atanasoff-Berry Computer);

1944 - are loc inaugurarea Harvard Mark-1/Colossus - un calculator enorm, dimensionat si pozitionat intr-o incapere intreaga, utilizat ca si primul in scopuri legate de razboiul cu Germania;

1946 - aparitia ENIAC/AVIDAC, computerul imbunatatit, care lucra de 1.000 de ori mai rapid decat comtemporanii sai;

1950 - ERA 1101/SEAC/Pilot ACE devine primul computer comercial;

1954 - IBM creeaza primul sau computer, denumit IBM 701;

1958 - Japonia lanseaza si ea primul sau computer, denumit NEAC 1101;

1960 - anul realizarii primului minicomputer: DEC PDP-1;

1964 - IBM System 360 devine prima familie de sase computere compatibile, cu 40 de sistemeperiferice, capabile sa lucreze impreuna;

1968 - anul crearii si lansarii in spatiu a computerului Apollo Guidance Computer, de pe Apollo 7;

1975 - MITS Altair/Tandem-16 devine primul computer bazat pe un microprocesor Intel 8080, creat pentru procesarea de tranzactii online;

1976 - Steve Wozniak proiecteaza Apple I, pe care il vinde mai tarziu lui Steve Jobs;

1979 - Atari 400 si 800 sunt primele calculatoare care dispun de optiuni pentru jocuri;

1983 - Apple Lisa este primul computer cu o grafica special creata pentru interfata utilizatorului;

1985 - apare Comodor Amiga 1000, vandut cu 1.295 dolari (fara monitor), la vremea respectiva, care a demonstrat ca poate depasi capacitatile audio si video ale contemporanilor sai;

1988 - NeXT este primul computer care avea incorporat un driver pentru inmagazinarea de date optice si un limbaj adecvat, menit sa simplifice programarea;

1993 - apare P5 Pentium, lansat de Intel, cu versiunile sale de 60 si 66 MHz;

1995 - Sony creeaza PlayStation, care s-a vandut la vremea respectiva in peste 100 milioane de exemplare;

1999 - Apare PowerMac G4/AMD Athlon 750 MHz;

2001 - Mac OSX/Windows XP/Linux 2.4.0 isi face simtita prezenta, cu noua sa tripla versiune operativa;

2002 - RIM lanseaza primul smarthphone BlackBerry;

2005 - Intel si AMD elaboreaza primul lor dual-core 64-bit, in timp ce Microsoft creeaza primul Xbox 360;

2007 - Apple lanseaza primul iPhone;

2010 - Acelasi Apple creeaza primul iPad, computerul tableta care realizeaza hibridul ideal intre unsmartphone si un laptop.

Tehnologia informatie si comunicatiilor

Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, de obicei abreviat ca TIC, este adesea folosit ca un sinonim extins pentru tehnologia informaţiei (IT), dar este, de obicei, un termen mai general, care subliniază rolul de comunicaţii unificate şi de integrare a de telecomunicaţii ( telefonie şi de linii de semnale wireless), calculatoare, middleware precum şi software-ul necesar, de depozitare şi audio-vizuale, sisteme care permit utilizatorilor să creeze, de acces, magazin, transmite, şi să manipuleze informaţiile. Cu alte cuvinte, TIC este format din IT, precum şi de telecomunicaţii , de difuzare mass-media, toate tipurile de procesare audio şi video şi de transmisie şi de control bazate pe reţea şi funcţiile de monitorizare. Expresia a fost folosita prima dată în 1997 , într-un raport de către Dennis Stevenson la guvernul britanic şi promovat de către noile documente de curriculum naţional pentru Marea Britanie in 2000. Termenul TIC este acum, de asemenea, folosit cu referire la unirea ( de convergenţă ) din audio-vizuale şi reţelele de telefonie , cu reţele de calculatoare prin intermediul unui singur cablu sau link-ul de sistem. Există stimulente economice mari, pentru a fuziona audio-vizual, de management al clădirii şi reţeaua de telefonie cu sistemul de reţea de calculatoare folosind un singur sistem unificat de distribuţie de semnal cabluri, şi de management. Acest lucru a impulsionat rândul său, în creştere de organizaţii cu termenul de TIC în numele lor să indice specializarea lor în procesul de fuziune a diferitelor sisteme de reţea.

V-aţi putea imagina lumea în care trăiţi fără energie electrică, fără televizor, fără telefon, sau chiar fără calculator? Suntem sigure că răspunsul vostru este un NU hotărât. În aceste condiţii credem că este de neconceput să nu ştiţi să utilizaţi foarte bine calculatorul. În secolul al XXI-lea a utiliza calculatorul este la fel de important ca a scrie şi a citi. Şi a utiliza un calculator înseamnă să navigaţi pe Internet, să conversaţi cu prietenii, chiar să vă jucaţi dar şi mult mai mult decât atât. E necesar să puneţi calculatorul la treabă, să îl folosiţi eficient în activitatea voastră de zi cu zi

Impactul noilor tehnologii

În continuă înnoire, instrumentele TIC transformă mereu câte ceva în educaţie, într-o măsură mai mică sau mai mare, purtătorii acestei schimbări fiind cadrele didactice, elevii, părinţii, companiile, media, decidenţii din învăţământ.
Efectele majore şi rezultatele iniţiativelor ad-hoc sau ale programelor dezvoltate la nivel naţional pot fi urmărite doar în perspectivă, constând în cea mai mare măsură în creşterea accesului la educaţie, contribuţii la inserţia pe piaţa muncii a absolvenţilor, creşterea competitivităţii economice la nivel naţional, cetăţeni mai responsabili, mai educaţi şi mai pregătiţi pentru provocările culturale, personale şi profesionale ale secolului XXI.

Analize tematice asupra rezultatelor proiectelor europene de elearning, în scopul evidenţierii impactului utilizării noilor tehnologii în educaţie la nivelul accesului la educaţie, angajabilităţii şi dezvoltării personale au fost derulate în 2005-2006 şi finalizate cu câteva concluzii . Evaluarea a constat într-o meta-analiză a rapoartelor europene în domeniu, pentru a evidenţia efectele programelor sectoriale de sprijin ale Uniunii Europene din ultimii ani.

Este destul de răspândită convingerea că utilizarea noilor tehnologii are drept rezultat mai multe oportunităţi de acces la educaţie în general.

• În considerarea oportunităţilor pentru educaţie, învăţarea în echipă sau în grup cu ajutorul noilor tehnologii este încă privită ca fiind mai puţin eficientă decât învăţarea individuală.
• Elearning are încă de realizat progrese serioase pentru a depăşi problemele referitoare la oferirea de suport în învăţare şi pentru a-şi îmbunătăţi calitatea conţinuturilor şi evaluării.
• Elearning în sine nu poate fi considerată soluţia pentru toate dificultăţile la nivelul programelor sau sistemelor de educaţie şi în mod cert nu este de ajuns pentru promovarea accesului la educaţie dacă nu este asociată cu o viziune clară, cu o strategie adecvată şi cu politici incluzive care să integreze şi alte aspecte.
• Activităţile de elearning ar trebui să fie orientate către „a face învăţarea mai atractivă” în special pentru cei care nu sunt obişnuiţi să înveţe.

Rezultatele analizelor asupra cercetărilor semnificative în ce priveşte contribuţia elearning la creşterea şanselor de inserţie pe piaţa muncii – sau angajabilităţii absolvenţilor – pot fi rezumate astfel:

• Elearning este în sine considerată foarte eficientă pentru dezvoltarea abilităţilor celor încadraţi în muncă, şi mai puţin ale celor care intră pe piaţa muncii sau ale categoriilor de risc în ce priveşte excluziunea socială.
• Activităţile de elearning sunt considerate mai potrivite pentru formarea competenţelor de bază şi tehnice decât pentru competenţe transversale.
• Un potenţial semnificativ este întrezărit pentru elearning în prezentarea achiziţiilor învăţării (e-portfolio).
• Concentrarea cercetărilor şi practicilor către „elearning de calitate” va conduce probabil la îmbunătăţirea soluţiilor de tip elearning şi, în ultimă instanţă, la îmbunătăţirea accesului pe piaţa muncii a celor care beneficiază de programe de educaţie cu ajutorul noilor tehnologii.
• Valorificarea experienţelor de succes din educaţia formală şi nonformală care au avut loc prin elearning poate conduce la îmbunătăţirea noilor programe orientate către creşterea şanselor de angajare.

Impactul pe termen lung al programelor de elearning este considerat de unii autori rezultatul care merită într-adevăr atenţie şi singurul care nu este suficient explorat.

Uneori, decizia de investiţie în programe de elearning este luată nu strategic, în aşteptarea efectelor pe termen lung, ci ca o măsură ameliorativă şi de aliniere la practicile internaţionale, câteodată în urma presiunilor socio-profesionale şi a nevoii de a avea o reacţie.
Oricum, impactul pozitiv asupra nivelului economic şi calităţii vieţii este un efect indirect, de multe ori, al programelor care introduc TIC în educaţie cu scopul de a ameliora rezultatele şcolare sau de a facilita activitatea cadrelor didactice .

Efectele benefice pe termen lung ale programelor de introducere a noilor tehnologii au intrat deja în uzanţa discursului public, iar estimări generale asupra rezultatelor nu mai au nevoie de argumente nici măcar în studii şi rapoarte (cvasi-)ştiinţifice: „În România, următoarea generaţie va beneficia de competenţele TIC necesare, văzute de guvern ca o componentă esenţială a modernizării economiei naţionale.” Şi: „Un scop atins de programul Euro200 este asigurarea accesului la educaţie pentru copiii defavorizaţi socio-economic, prin utilizarea elearning.” (Economist Intelligence Unit -The Economist, 2009).
După cum se precizează într-un raport al UNESCO, „Tehnologiile informaţiei şi comunicării  pun în mişcare noua economie, iar capitalul uman reprezintă combustibilul din acest punct de vedere. De fapt, revoluţia TIC a transformat cunoştinţele într-o resursă competitivă. În această eră economică, prosperitatea depinde mai mult de “minţi” şi nu de “muşchi”, iar valoarea este creată prin cunoştinţele celor care lucrează şi prin învăţare continuă.” (Chinien, 2003)

Tehnologii moderne

Calculatorul este foarte util atât elevului cât şi profesorului însă folosirea acestuia trebuie realizată astfel încât să îmbunătăţească calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze. Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerinţelor unei societăţi aflată într-o permanentă evoluţie. Aceştia trebuie să fie pregătiţi, orientaţi cu încredere spre schimbare, ei vor simţi nevoia de a fi instruiţi cât mai bine pentru a face fată noilor tipuri de profesii. Eşecul în dezvoltarea capacităţii de a reacţiona la schimbare poate atrage după sine pasivitatea şi alienarea. Profesorul trăieşte el însuşi într-o societate în schimbare, şi din fericire, în prima linie a schimbării, astfel încât va trebui să se adapteze, să se acomodeze, să se perfecţioneze continuu.

Deci, introducerea în şcoala a internetului şi a tehnologiilor moderne duce la schimbări importante în procesul de învăţământ. Astfel actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor şi muncii profesorului, ci rodul interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării cu profesorul.

Această schimbare în sistemul de învăţământ vizează următoarele obiective :

1. Creşterea eficienţei activităţilor de învăţare

2. Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual

Atingerea acestor obiective depinde de gradul de pregătire a profesorului în utilizarea calculatorului, de stilul profesorului, de numărul de elevi, de interesul, cunoştinţele şi abilităţile acestora, de atmosfera din clasa şi tipul programelor folosite, de timpul cât se integrează softul în lecţie, de sincronizarea explicaţiilor cu secvenţele utilizate, de metodele de evaluare, de fişele de lucru elaborate.

Utilizarea la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit, a calculatorului în timpul lecţiei duce la plictiseală, monotonie, ineficienţa învăţării prin neparticiparea unor elevi la lecţie, nerealizarea obiectivelor lecţiei şi poate produce repulsie faţă de acest mijloc modern de predare-învăţare-evaluare. Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilităţilor practice, de calcul şi de investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane. De asemenea individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului elev-profesor şi la izolarea actului de învăţare în contextul său psihosocial. Materia se segmentează şi se atomizează prea mult, iar activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.

Totuşi utilizarea calculatorului are numeroase avantaje :

- Stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de schimbare socială rapidă;

- Consolidarea abilităţilor de investigare ştiinţifică;

- Conştientizarea faptului ca noţiunile învăţate îşi vor găsi ulterior utilitatea ;

- Creşterea randamentului însuşirii coerente a cunoştinţelor prin aprecierea imediată a răspunsurilor elevilor ;

- Întărirea motivaţiei elevilor în procesul de învăţare ;

- Stimularea gândirii logice şi a imaginaţiei ;

- Introducerea unui stil cognitiv, eficient, a unui stil de muncă independentă ;

- Instalarea climatului de autodepăşire, competitivitate;

- Mobilizarea funcţiilor psihomotorii în utilizarea calculatorului ;

- Dezvoltarea culturii vizuale;

- Formarea deprinderilor practice utile ;

- Asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta activitatea în funcţie de secvenţa anterioară;

- Facilităţi de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afişare a rezultatelor, de realizare de grafice, de tabele ;

- Asigură alegerea şi folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor aplicaţii ;

- Dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei probleme elevul îşi găseşte singur răspunsul pentru o problemă concreta ;

- Asigură pregătirea elevilor pentru o societate bazată pe conceptul de educaţie permanentă (educaţia de-a lungul întregii vieţi);

- Determină o atitudine pozitivă a elevilor faţă de disciplina de învăţământ la care este utilizat calculatorul si faţă de valorile morale, culturale şi spirituale ale societăţii ;

- Ajută elevii cu deficienţe să se integreze în societate şi în procesul educaţional ;

De asemenea calculatorul este extrem de util deoarece stimulează procese şi fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui se oferă elevilor, modelări, justificări şi ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive. Permite realizarea unor experimente imposibil de realizat practic datorită lipsei materialului didactic, a dotării necorespunzătoare a laboratoarelor şcolare sau a pericolului la care erau expuşi elevii şi profesorul. Elevii au posibilitatea să modifice foarte uşor condiţiile în care se desfăşoară experimentul virtual, îl pot repeta de un număr suficient de ori astfel încât să poată urmări modul în care se desfăşoară fenomenele studiate, pot extrage singuri concluziile, pot enunţa legi.

De asemenea, calculatorul este folosit pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare, pentru colectarea, selectarea, sintetizarea si prezentarea informaţiilor, pentru tehnoredactarea unor referate. Astfel elevii îşi dezvoltă capacitatea de a aprecia critic acurateţea şi corectitudinea informaţiilor dobândite din diverse surse.

Tehnica modernă şi învăţământul centrat pe nevoile, dorinţele si posibilităţile elevului impune desfăşurarea de activităţi diferenţiate pe grupe de nivel.

Prezentarea materialelor pe module cu grade diferite de dificultate permite elevului să cunoască exact la ce nivel este situat, să îşi recunoască limitele si posibilităţile.

Astfel se dezvoltă conştiinţa de sine si dorinţa de a reuşi. Va cerceta, va învăţa motivat devenind astfel o fiinţa capabilă de autoinstruire.

Utilizarea calculatorului si a Internetului permit o înţelegere mai bună a materiei într-un timp mai scurt. Se reduce timpul necesar prelucrării datelor experimentale în favoarea unor activităţi de învăţare care să implice procese cognitive de rang superior: elaborarea de către elevi a unor softuri şi materiale didactice necesare studiului. Se dezvolta astfel creativitatea elevilor. Aceştia învaţă să pună întrebări, să cerceteze şi să discute probleme ştiinţifice care le pot afecta propria viaţă. Ei devin persoane responsabile capabile să se integreze social.

În cazul evaluării se elimină subiectivitatea umană, elevul fiind protejat de capriciile profesorului. Poate chiar să se autoevalueze. Este redusă starea de stres şi emotivitatea elevilor. Există posibilitatea evaluării simultane a mai multor elevi cu nivele de pregătire diferite, deoarece testele de evaluare sunt realizate de asemenea pe nivele de dificultate diferite.

Se pot realiza recapitulări, sinteze, scheme atractive, animate care să ducă la reţinerea mai rapidă a informaţiei esenţiale. Se pot realiza jocuri didactice în scopul aprofundării cunoştinţelor şi dezvoltării abilităţilor practice sau în scopul îmbogăţirii acestora, proiecte, portofolii, pagini html.

Se poate spune deci că utilizarea Internetului şi a tehnologiilor moderne reprezintă cea mai complexă forma de integrare a educaţiei informale în educaţia formală.

Deşi avantajele utilizării TIC în educaţie sunt numeroase, elevul nu trebuie transformat într-un “robot” care să ştie doar să folosească calculatorul. El trebuie să realizeze atunci când este posibil experimentele reale, deoarece îi dezvoltă spiritul de observaţie, capacitatea de concentrare, răbdarea, atenţia, abilităţile practice.

Utilizarea calculatorului în şcoala nu trebuie să fie limitată doar la un anumit domeniu, de exemplu informatica; calculatorul trebuie să-şi găsească loc şi în cadrul altor discipline, într-un mod raţional şi bine gândit!

Se poate spune ca integrarea resurselor TIC în educaţie este benefică şi duce la o creştere a performanţelor şcolare, cu condiţia ca elevii să posede cunoştinţe de utilizare a calculatorului. Aceasta implică introducerea orelor de informatica şi TIC la toate profilurile şi la toate treptele de învăţământ. De asemenea ar trebui să se lucreze cu grupe mici de elevi, iar clasele sa fie dotate cu calculatoare performante conectate la internet Profesorii ar trebui să posede pe lângă cunoştinţele teoretice şi practice aferente disciplinei studiate şi abilităţi de utilizare a TIC.

TIC nu trebuie să fie doar un instrument pentru a prezenta conţinuturile existente într-o altă manieră, trebuie să ducă la modificarea modului de gândire şi stilului de lucru la clasă al profesorilor, cristalizate în secole de învăţământ tradiţional, prea puţin preocupat de personalitatea şi de posibilităţile elevului.

Utilizarea TIC nu trebuie să devina o obsesie deoarece fiecare elev are dreptul la succes şcolar şi la atingerea celor mai înalte standarde curriculare posibile de aceea trebuie găsite metodele pedagogice adecvate în fiecare caz în parte. 

În concluzie putem spune că pentru a realiza un învăţământ de calitate şi pentru a obţine cele mai bune rezultate trebuie să folosim atât metodele clasice de predare, învăţare, evaluare cât şi metodele moderne!

Un punct de vedere despre promovarea TIC în educaţie, în instituţia mea(şcoală/liceu/inspectorat/etc)

Un punct de vedere despre promovarea TIC în educaţie, în instituţia mea(şcoală/liceu/inspectorat/etc)

                Lumea noastră, societatea în care trăim este într-o continuă mişcare. Este un mediu dinamic, în care omul este constrans să trăiască într-un ritm alert şi să fie mereu pe fugă.

                Societatea noastră este un amestec de promisiuni excepţionale şi de perspective neliniştitoare, de evoluţii dezirabile şi de izbucniri tehnologice necontrolabile, de om depinzând sensul evoluţie: spre progres sau spre autodistrugere.

                În urmă cu caţiva zeci de ani educaţia primită în şcoală putea să fie, în cele mai multe cazuri,  suficientă pentru întreaga viaţa a unui individ, astăzi situaţia schimbându-se dramatic.

               Educaţia omului modern trebuie să depăşească stadiul de educaţie orientată pe nivel (limitată ca număr de cursanţi şi perioadă de timp) şi să se orienteze către o educaţie continuă, capabilă să îl pregatească pe individ oriunde    s-ar afla şi nelimitat în timp.

                Nu demult, calculatorul era un obiect rar şi exotic, fiind considerat un lux la care mulţi oameni din România nici nu îndrăzneau să viseze şi spuneau că este ceva inutil pentru omenire, o pierdere de timp.

                 Însă anii au trecut, iar mentalităţile românilor au fost schimbate, în prezent lucrurile stând într-o altă lumină, de data aceasta favorabilă tehnologiei.

                 În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale – Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC).

                În şcoală introducerea Internetului şi a tehnologiilor moderne duce la schimbări importante în procesul de învăţamânt. Astfel actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor şi muncii profesorului, ci rodul interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării cu profesorul. Această schimbare în sistemul de învăţământ a urmărit nişte obiective bine structurate şi anume :

1. Creşterea eficienţei activităţilor de învăţare

2. Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual

Ca orice altă metodă de învăţare şi această instruire asistată pe calculator prezintă avantaje şi dezavantaje.

Ca avantaje putem amintii:

1. Stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de

schimbare socială rapidă;

2. Creşterea randamentului însuşirii coerente a cunoştinţelor prin aprecierea

imediată a răspunsurilor elevilor;

3. Întarirea motivaţiei elevilor în procesul de învăţare;

4. Instalarea climatului de autodepăşire, competitivitate;

5. Dezvoltarea culturii vizuale;

6. Conştientizarea faptului că noţiunile învăţate îşi vor găsi ulterior utilitatea;

7. Facilităţi de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afişare a rezultatelor, de realizare de grafice, de tabele;

8. Introducerea unui stil cognitiv, eficient, a unui stil de muncă independentă;

9. Asigură alegerea şi folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea

diverselor aplicaţii;

10. Asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a

reproiecta activitatea în funcţie de secvenţa anterioara;

11. Dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de

rezolvare a unei probleme elevul îşi găseşte singur răspunsul pentru o

problemă concretă;

12. Stimularea gândirii logice şi a imaginaţiei;

13. Metode pedagogice diverse;

14. Perspectiva relaţională este îmbunătăţită prin stabilirea unei relaţii umane şi sociale între educat şi educator.

Cu toate acestea avem şi dezavantaje:

1. Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilităţilor practice, de calcul si de investigare a realităţii;

2. Individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului profesor – elev;

3. Utilizarea la întâmplare a calculatorului, fără un scop precis în timpul orelor poate provoca plictiseala, monotonie;

4. Costurile ridicate ale tehnologiei de ultimă oră ceea ce constituie un impediment pentru o bună parte a populaţiei României şi este accesibilă persoanelor cu o situaţie financiară bună.

                Cercetările realizate în ultimii cinci ani în diferite ţări la nivel global au arătat că utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în educaţie contribuie într-o foarte mare măsură la îmbunătăţirea rezultatelor elevilor. Însă, cu toate acestea, multe cadre didactice, fie că preferă metodele clasice de predare, fie dintr-o reticenţă şi indiferenţă generală faţă de noile tehnologii, resping dinamicizarea orelor şi stimularea elevului cu ajutorul calculatorului, internetului şi tuturor celorlalte instrumente asociate.

 Datorită tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor s-au deschis noi domenii, nebănuite anterior si le-a revoluţionat pe cele vechi. Printre acestea numărându-se şi educaţia, care a atins standarde noi şi are o evoluţie uimitoare.

TIC

O data cu trecerea anilor, mentalitatile oamenilor s-au schimbat în prezent lucrurile stând într-o altă lumină, de data aceasta favorabilă tehnologiei. Daca inainte de revolutie, nu se stia ce inseamna un telefon mobil sau un calculator performant (laptop), astazi nu ne mai putem imagina viata fara aceste obiecte. În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale – Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC).

“Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicilor concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale societăţii. Reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa, nu numai în sufletul omului de ştiinţă, unde erau întotdeauna impacate, ci si in filosofarea lor.”

                                                                 Gr. C. Moisil(1906-1973)

Istoria calculatorului

De-a lungul istoriei omul a fost nevoit să efectueze diferite calcule şi a căutat metode de rezolvare care să necesite un minim de efort manual şi mintal.
Omul primitiv a folosit ca mijloc de numărare degetele de la mâini şi picioare. Această metodă îi limita capacitatea de a calcula.
Limitarea a fost eliminată prin descoperirea faptului că obiecte mici (grăunţe, pietricele) puteau fi folosite la fel de bine pentru numărat. Problema modului utilizării pietricelelor convenabil a fost rezolvată în urmă cu 5 000 ani prin folosirea unei plăci de lut prevăzute cu canale în care erau plasate pietricele. Dispozitivul permitea ca pietricelele să se deplaseze dintr-o parte în alta a plăcii în cealaltă pentru a uşura operaţiile de numărare.Acest dispozitiv reprezintă predecesorul abacului.


Abacul a fost inventat în China în jurul anului 2 600 î. H. El a ajuns în Europa pe la începutul erei creştine, fiind descris de către greci prima oară prin anul 300.


Fig. 1. Abac 
Abacul (fig. 1.) este un dispozitiv compus din mai multe şiruri de mărgele care alunecă pe nişte beţişoare sau sârme montate pe un cadru dreptunghiular. Cadrul este divizat pe o parte transversală încât fiecare şir de mărgele 
Fig. 1. Abac are un sector cu o mărgea sau, la unele abacuri, două mărgele, iar celălalt sector are patru sau, uneori, cinci mărgele. Abacul era un dispozitiv de calcul eficient, utilizat la numărare.
Primul succes în realizarea unui dispozitiv de numărare cu cifre a aparţinut lui Blaise Pascal. În 1642, la vârsta de 19 ani, el a inventat un dispozitiv care să-l ajute la adunarea unor coloane lungi de cifre.
Maşina, acţionată de roţi dinţate şi având dimensiunile unei cutii de pantofi, era compusă dintr-un şir de roţi cu dinţii numerotaţi de la 0 la 9. prima roată reprezenta unităţile, a doua zecile, a treia sutele etc. La rotirea primei roţi cu cinci spaţii, cifra 5 apărea într-o fereastră de la partea superioară a dispozitivului. Rotirea cu încă trei spaţii producea totalul opt. Adăugarea a încă opt spaţii făcea ca indicatorul să treacă de la 0 la 6. între timp o pârghie de pe cadrul unităţilor deplasa cadranul zecilor cu o zecime de rotaţie, dispozitivul indicând cifra 16.
Maşina de calcul a lui Blaise Pascal (fig. 2.) se baza pe următoarele trei principii, utilizate în perfecţionările ulterioare:
- „reţinerea” trebuia să fie automată;
- scăderea putea fi făcută rotind cadrele în sens invers;
- înmulţirea putea fi efectuată prin adunarea repetată. 





Fig. 2. Pascalina

Filosoful şi matematicianul german Gottfried Leibnitz a imaginat în 1671 o maşină de calculat bazată pe principiul înmulţirii prin adunare, numită aritmometru (fig. 3.).

Fig. 3. Aritmometru
Dispozitivul terminat în 1674 avea în componenţă o roată cu trepte, un tambur cilindric având 9 dinţi de lungime crescătoare de-a lungul suprafeţei lui.
Când tamburul era rotit, roata dinţată care aluneca pe o axă paralelă cu axa tamburului angrena unul dintre dinţi, fiind astfel rotită cu un număr echivalent de trepte.
Cartela perforată este o hârtie-carton de formă şi aspect standard, pe care informaţia se conservă prin perforaţii conform unui cod dinainte stabilit. Datele erau ulterior manipulate mecanic. Deşi cartela a fost folosită în domeniul prelucrării datelor, anterior ea fusese utilizată în alte scopuri.
În 1801, francezul Joseph Marie Jaquard a construit un război de ţesut (fig. 4.) complex care a funcţionat cu succes cu ajutorul cartelelor perforate, care a revoluţionat industria ţesăturilor, procesul de ţesere fiind dirijat de o cartelă în care orificiile perforate furnizau instrucţiuni ce controlau alegerea firelor şi aplicarea modelelor. Dispozitivul era folosit pentru obţinerea ţesăturilor decorative.

Fig. 4. Războiul de ţesut a lui Jaquard

Prima încercare de a folosi principiul cartelei perforate într-o aplicaţie matematică a fost întreprinsă de matematicianul englez Charles Babbage. În 1823 începe construcţia primului calculator mecanic destinat să calculeze şi să imprime tabele matematice.


După aproape 10 ani de muncă, Babbage a renunţat şi şi-a îndreptat atenţia spre un proiect ambiţios – „maşina analitică” (fig. 5.), un dispozitiv cu multe inovaţii îndrăzneţe. Aceasta cuprindea toate elementele fundamentale ale calculatoarelor moderne: un bloc de memorie care înmagazina datele sub formă de perforaţii în cartele (disponibil pentru 1 000 de numere cu 50 de cifre), dispozitive de intrare şi de ieşire, blocul aritmetic în care se efectuau calcule şi un bloc de comandă pentru dirijarea operaţiilor.

Fig. 5. Maşina analitică 

Performanţa consta într-o adunare de numere cu 50 de cifre într-o secundă şi o înmulţire a acestora într-un minut.
Din nefericire, maşina lui Babbage părea să fie capabilă de orice în afară de a funcţiona. S-a dovedit a fi prea avansată pentru timpul ei. Multe din problemele apărute la construirea mecanismului imaginat de Babbage au fost rezolvate după un secol.
Lucrările lui Babbage au inspirat şi mai târziu pe constructorii de maşini de calcul.

Un sistem de calcul (calculator) este un dispozitiv destinat prelucrării informaţiei. El este alcătuit din resurse fizice (memorie, dispozitive de intrare/ieşire) resurse logice (programe, sisteme de operare) şi resurse informaţionale (date) care cooperează pentru îndeplinirea cerinţelor utilizatorilor privind îndeplinirea cerinţelor utilizatorilor privind introducerea, memorarea, prelucrarea, transmiterea, regăsirea informaţiilor.
Între 1942 şi 1946 a fost realizat primul calculator numit ENIAC (maşină de calculat şi integrat numerică electronică) la Universitatea din Pennsylvania de către J. Presper Eckert şi John Mauchly. El avea în componenţă tuburi electronice. Cântarea aproape 30 de tone, conţinea peste 18 000 de tuburi electronice şi necesita peste 160 2 de suprafaţă de podea.
În acest calculator, funcţiile de comutare şi comandă erau realizate de tuburi electronice. Mişcările relativ lente ale comutatoarelor de maşinile de calculat electromagnetice au fost înlocuite de mişcarea rapidă a electronilor. Deoarece calculatorul prelucra datele conform unor instrucţiuni predeterminate operaţiile pe care le putea efectua erau fixe.
Pentru a mări capacitatea calculatorului de a rula fără asistenţa unui operator a fost necesară memorarea programelor. Cu ajutorul unui sistem de memorare intern, calculatorul putea prelucra un program la fel cum prelucra datele. El putea să-şi modifice instrucţiunile proprii după cum cerea programul.
În 1949 a fost terminat calculatorul ENIAC (fig. 6.). Aceasta avea un sistem de comandă flexibil şi un nou tip de înmagazinare a datelor ce-i permitea să folosească o viteză de calcul mare.
 

Fig. 6. ENIAC Fig. 7. BINAC
Tot în 1949, proiectanţii calculatorului ENIAC au realizat calculatorul BINAC (fig. 7.), primul calculator în care s-a folosit principiul autoverificării interne complete. Acesta a fost urmat de calculatorul UNIVAC (Universal Automatic Computer). Calculatorul UNIVAC (fig. 8.) se distingea prin viteză, siguranţă în funcţionare, capacitate de memorare, abilitate de a manipula umere şi material descriptiv.

Fig. 8. UNIVAC
În anul 1948 este inventat tranzistorul, care deschide generaţia a doua de calculatoare electronice.
După aproximativ zece ani, apar circuitele integrate ce reuneau pe aceeaşi plăcuţă de siliciu mai multe tranzistoare şi elemente electronice pasive.
Acest fapt a implicat apariţia generaţiei a treia de calculatoare, cea de-a patra generaţie fiind bazată pe circuitele integrate pe scară largă (microprocesorul).
Progresele tehnologice din electronică şi fizica corpului solid au dus la apariţia unei alte generaţii de calculatoare la mijlocul perioadei 1950-1960, multe calculatoare au fost realizate de universităţi, laboratoare industriale şi firme producătoare, construite special pentru utilizări în domeniul afacerilor.
În circuitele calculatoarelor din prima generaţie se utilizau tuburi electronice. Acestea erau voluminoase, consumau multă energie şi produceau căldură care provoca probleme de condiţionare a aerului.
În calculatoarele din a doua generaţie s-au folosit tranzistoarele care generau mai puţină căldură, erau de dimensiuni mai mici şi mai sigure în funcţionare.
Următoarea perfecţionare importantă a avut loc în 1964, o dată cu introducerea echipamentului de calcul din a treia generaţie. Aceste echipament avea circuite microminiaturizate şi alte inovaţii rezultate din progresele tehnologiei electronice. Calculatoarele acestei generaţii erau mai mici ca dimensiune, mai rapide, aveau capacitate mai mare permiţând viteze de funcţionare măsurate în miliardimi de secundă. Compatibilitatea mai mare a pieselor componente permitea flexibilitatea în modificarea sau extinderea sistemelor de calculatoare fără a schimba sistemul de bază.
În locul cartelelor perforate sau al benzii perforate folosite pentru introducerea datelor, se folosea pentru înmagazinarea datelor banda magnetică.
În ţara noastră, în anul 1970, s-a realizat primul calculator electronic universal, din generaţia a treia, sub denumirea FELIX C-256 (fig. 9.).
 
Fig. 9. FELIX
În 1971 a fost realizat primul calculator ce avea la bază un microprocesor, iar în 1975 primul calculator personal Altair (fig. 10). Acesta conţinea un microprocesor 8080, o sursă de alimentare, un panou de comandă cu multe beculeţe şic u 256 octeţi de memorie.



Fig. 10. Altair Fig. 11. Apple
În 1977 au apărut calculatoarele Apple (fig. 11) care s-au bucurat de un mare succes. Au avut un rol important în stabilirea standardelor pentru toate celelalte calculatoare.
În 1981, compania IBM a lansat calculatoarele personale IBM PC (fig. 12.), proiectate ţinând cont de cerinţele pieţii.
Acestea au stabilit noul standard pentru industria microcalculatoarelor, standard corespunzător cerinţelor utilizatorilor de astăzi care deţin sisteme ce oferă performanţe inimaginabile în 1981.
 
Fig. 12. IBM PC
Alte firme producătoare (Compaq, Intel etc.) au perfecţionat tipul de calculator personal din zilele noaste bazat pe procesoare foarte performante şi foarte rapide.
În 1985 a fost lansat sistemul de operare Microsoft Windows 1.0 ajungându-se astăzi la Microsoft Windows 2000.
Următoarea etapă din istoria prelucrării datelor a fost apariţia calculatoarelor electronice. 
În prezent, se conturează şi o a cincea generaţie, formată din calculatoare care sunt realizate din circuite integrate pe scară foarte largă şi care folosesc metode de calcul foarte complexe, bazate pe inteligenţa artificială.